Se spune ca cele mai bune lucruri apar atunci cand te astepti mai putin , nu?!
De aceeasi parere sunt si eu . M-am indragostit. Si am facut-o fara sa-mi dau seama. M-am indragostit de cel mai bun prieten . Era acea persoana pe care daca o sunam , nu-mi spunea niciodata nu. Era omul care ma sprijinea , ma asculta si ma invata cand era cazul. Si da , brusc a inceput sa ma atraga. Am inceput sa simt fiori cand ii vedeam numele pe ecranul telefonul , sub " Apel primit" , sa ma bucur ca ne intalneam seara, ca sa nu-mi vada sangele agitat prin obraji. Incepusem sa imi calculez cuvintele, sa ma gandesc ce trebuie sa spun si cand , incercand in acelasi timp sa fiu degajata. Si mi-a reusit. Asta pana intr-o seara, cand nu am mai rezistat .  Aveam totul foarte clar in cap. Trebuia doar sa-l iau deoparte si sa-i spun ce ma framanta. Eram sigura ca va intelege. Cu toate astea , nu am putut. Eram in permanenta asteptate a "momentului potrivit", care din pacate nu a venit in acea seara.
Timp de o saptamana dupa aceea, totul a decurs ca de obicei. Cafele , discutii interminabile despre chestii absurde. Asta pana cand , intr-o seara ca oricare alta , l-am luat in brate. Nu era ceva iesit din comun. Obisnuiam sa o fac destul de des! Dar atunci am simtit o caldura si o familiaritate care mi-au starnit un zambet pana la urechi . Era un zambet de om indragostit. Si a inteles si el asta. Partea cea mai interesanta este ca-mi zambea in acelasi mod. Si  atunci mi-am dat seama ca el e cel in bratele caruia vreau sa stau la sfarsitul fiecarei zile ce avea sa vina. Si asa a fost! Ne-am "pus lumea-n cap" , dar a meritat!